Nu mai simtise niciodata asa ceva. In viata avusese tot ce isi putea dori, nici macar nu isi amintise daca plansese vreodata sau daca macar a varsat vreo lacrima dintr-un motiv anume. Avea o viata fericita. EA era fericita. Avusese totul pana acum, cand dintr-o prostie tampita, pierduse acel tot. Statea inca intinsa in pat, ghemuita, inconjurata de cearceafurile rosii, catifelate ce miroseau inca a trandafirii pe care el i-i adusese cu o zi in urma. Lacrimile incepura sa-i siroiasca din nou din ochii obositi, dar inca frumosi, de un albastru curat, udand perna.
Nu ii puteau iesi din cap acele cuvinte. Ii rasunau in cap iar si iar, ca un ecou interminabil, din ce in ce mai tare. El murise. Murise cu adevarat. Nu avea sa il mai revada niciodata. Si daca nu s-ar fi certat cu el in dimineata aia nu ar fi plecat si apoi nu ar fi incercat sa o sune disperat, cand ea ii inchidea mereu. Si masina aia tampita nu l-ar fi lovit.
Nici nu mai simtea ca traieste. Singurul lucru care o facea sa creada ca e inca in viata erau lacrimile. De parca ii mai pasa daca traia sau nu. Nu conta decat faptul ca el nu mai era. Nu mai era si nici nu avea sa mai fie vreodata. Pur si simplu nu mai exista.
Plecase. Si nu rasase in urma decat niste amintiri chinuite si niste poze aruncate la nimereala intr-un sertar. Dar macar amintirile ramaneau acolo si nu i le putea lua nimeni. Nu pentru ca ar fi fost ale ei, ci pentru ca erau ale lui.
Nici nu si-a dat seama ca adormise pana nu il visa. Chiar si in vis tot ce simtea ea parea asa de real. Pentru ca sentimentele de vinovatie nu disparusera. Nici macar faptul ca el era mort acum nu se schimba. Chiar daca il vedea stand in fata ei si zambind, stia ca el nu mai era. Si stia ca e intr-un vis. Se simtea lovita din toate partile de gheata ce ii curpindea ochii si inima, dar nu indrazni sa-i adreseze nici un cuvant; nici macar sa planga.
Dar, intr-un final, a vorbit el. Nu s-a miscat, nu si-a schimbat expresia zambitoare a fetei, nu a folosit un ton consolator sau bland. Nici macar nu s-a straduit sa para intr-un fel sau altul. Pur si simplu era clar si raspicat:
- Sunt aici.