Undeva in jurul orei 12:30, in satul ala mic si uitat de lume, in care singurul lucru care te face sa te simti de-al casei e spitalul de nebuni aflat la 2 kilometri de casa ta, stai singur in camera ta, sperand ca parintii n-o sa fie treziti de zgomotul tastaturii in care bati cu atata tarie, sau de schimbarea brusca si iritanta de lumina venita de la monitor pentru ca tie-ti vine sa schimbi imaginea aia nenorocita de pe desktop de zeci de mii de ori. Si singura ta problema care te deranjeaza cu adevarat e cretina aia de sete care te bantuie de vreo doua ore. Totusi, gandul ca odata iesit din camera ta calduroasa vei da cu ochii de ger si de riscul de a-ti trezi parintii care iti spusesera sa te culci cu cateva ore in urma te face sa vrei sa astepti pana dimineata. Dar numai gandul ca setea va mai persista inca cateva ore te doboara. Tastezi repede un "brb. sete." si te ridici de pe scaun, indreptandu-te spre usa. O deschizi incet si pe masa din hol vezi magicele sticle cu compot. Faci cativa pasi si insfaci una dintre sticle la nimereala, fugind cu ea in camera, unde incepi sa te strambi si sa faci ceva ce semana cu dansul ploii. Caldura care te parasise odata cu iesirea din camera, te curpinde din nou, acum ca te asezi pe scaunul din fata calculatorului. Mandru de tine, iti anunti victorios prietenii ca ai reusit sa sterpelesti sticla fara sa-ti trezesti parintii. Si chiar cand vrei sa iti potolesti setea, realizezi ca nu poti deschide capacul sticlei. Te uiti la capacul imprimat cu sigla "Cappy" si apoi iti ridici sceptic ochii spre tavan, adresandu-i idiotului care a inventat sticla de Cappy o injuratura ca la carte, chiar inainte de a insfaca brutal un creion de pe masa, pe care il infigi fara pic de mila in partea capacului care era agatata de gura sticlei, in speranta ca tampitul ala de capac va sarii. Insa, singurul lucru pe care reusesti cu adevarat sa-l faci e sa rupi creionul si varful pixului cu care ai incercat aceeasi teorie pe sticla de Cappy. Nervos, injuri si mai incerci odata sa deschizi capacul cu mana. Din fericire, observi ca incercarile tale primitive de a deschide sticla cu instrumentele de scris, a slabit capacul destul de tare incat sa poata fi deschis. Le spui prietenilor tai si aceasta noua realizare si in sfarsit reusesti sa gusti din compotul de visine. Observi enervat ca dupa toata tevatura, nici macar nu poti bea cu ighitiuri mari, intrucat malefica sticla de Cappy iti absoarbe buzele inauntru cu fiecare sorbitura. Totusi, faptul ca in sfarsit bei ceva dupa atata timp te incalzeste. Dupa ce termini de baut iti amintesti dicutia de joi cu profesoara de engleza. Vorbea despre viermii din cirese. Te strambi si pui sticla jos, scarbit la gandul ca si visinele alea pot ascunde atatea secrete. Si sti ce e mai rau? Ca peste 10 minute iti dai seama ca compotul ala cretin nici macar nu tine de sete!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu